a fost odata ca niciodata…nu prea departe chiar in zilele noastre , a fost o fata si inca mai este sunt sigura de asta.
aceasta fata era speciala, nu pentru simplu fapt ca avea o inotatoare in loc de picioare ci pentru ca aceasta inotatoare era acoperita cu solzi de aur.
in marea unde traia ea era invidiata de toate celelalte sirene care aveau inotatoarele fie acoperite cu bronz, fie cu argint, fie cu platina. toate celelalte sirene ar fi vrut si ele solzi de aur. cu toate acestea sirena noastra era tare suparata, isi petrecea mai toata ziua pe o piatra pe malul marii sperand ca i se vor topi solzii de aur si va gasi o solutie pentru a-si transforma inotatoarea in picioare. ea credea ca aceste doua lucruri stau in calea fericirii ei.
toata lumea, chiar si cea cu picioare, auzise de ea, era foarte populara sirena noastra insa razele soarelui se reflectau in solzii ei de aur si orbeau pe oricine ar fi incercat sa se apropie de ea, din acest motiv ea isi ura atat de mult inotatoarea si mai ales solzii de aur.
zilele treceau, treceau si lunile, au trecut si ani si sirena lua o decizie, era atat de dezamagita si atat de scarbita de celelalte sirene care isi doreau si ele macar un solz de aur incat se hotari sa plece in lumea cu picioare.
drumul era foarte greu pentru ca in timp ce sa taraia pe nisip si mai apoi pe pamant pierdea cate o bucata de aur… asa ajunsese ea la capatul fortelor si al rabdarii si se opri si incepu sa planga deznadajduita…. isi lua gandul ca ar putea gasi fericirea si se aseza pe o banca. acea banca urma sa fie casa ei pentru urmatoarele saptamani.
spun saptamani pentru ca atunci cand lua ea hotararea de a pleca in lumea cu picioare un cautator de aur asculta povestea ei si se hotari sa caute vestita sirena cu solzii de aur.
stia ca putea fi orbit de reflexia soarelui se pregati cu ochelari de eclipsa, stia ca poate nu o va convinge pe sirena sa-i stea aproape dar era increzator…. ajuns la locul de origine al sirenei o striga , intreba in stanga si in dreapta dar nimeni nu mai stia nimic de ea.
dezamagit si asta, se puse cu fudu pe care nu demult statuse si sirena si ofta adanc…atunci soarele iesi dintre nori si isi trimise razele pe uscat exact pe o bucata de aur desprinsa din coada sirenei…..
hotari sa mearga pe urma bucatilor de aur insa acestea nu aparea un fiecare zi…apareau doar cand era soare insa el astepta rabdator fiecare zi cu soare pt ca stia ca la capatul calatoriei o va gasi pe ea… sirena cu solzii de aur
in cateva saptamani ajunse la banca unde lipsita de speranta statea sirena…aceasta din pacate nu mai avea decat unul din multitudinea de solzi de aur insa intr-un sac mare cautoatorul de sirena si de aur ii avea pe toti stransi.
atunci sirena hotari sa-si rupa si ultimul din solzi si il darui cautoatorului de aur.
