a fost odata ca niciodata un strut. era un strut special pe langa faptul ca era curajos si nu-si baga capul in pamant la fiecare amenintare, nu mergea pe principiul “ce nu vad inseamna ca nu exista” ba mai mult era foarte curios, bagandu-si ciocul peste tot a ajuns intr-o zi sa gaseasca prin gropile sapate de el o bucata rotunda de polistiren. polistirenul este materialul ala alb pe care il denumeam in copilarie scart, de obicei il gaseam in cutiile de carton de la televizoare, frigidere sau alte obiecte ce nu trebuiau deformate.
era o bucata destul de mare, cea gasita de strut si pentru ca avea acasa la el stranse diferite carioci, creioane colorate, margele, bucati de material se hotari sa impopotoneze bucata de polistiren. zis si facut, se opri la magazin si cumpara doua tuburi de supreglue si isi imagina cam cum trebuie sa arate bucata lui de polistiren.
ii lipi cateva margele, bucati de farfurii sparte, mici bucati de hartie colorata si de material, frunze si flori presate, fire si bucati de lana. strutul era foarte mandru de bucata lui de polistiren asa ca umbla cu ea atarnata de gat toata ziua. celelalte animale ii admirau curajul de a purta ceva atat de kitschos si ii smulgeau cate o bucatica.
strutul era bucuros pt ca avea impresia ca ceilalti vor o bucata de polistiren pt ca ii face fericiti insa isi dadu seama ca ei nu vor decat sa distruga bucata de polistiren la care el muncise cu atata sarg.
ba mai mult exista o cucuvea care in fiecare zi cu o placere bolnava venea si ii smulgea cate o bucata, ce-i drept foarte mica, din bucata lui de polistiren. strutul incepu sa se enerveze, mai ales ca pasarea era insistenta si nesimtita.
atunci isi lua bucata de polistiren de la gat, o inveli in staniol, apoi in hartie creponata portocalie, apoi in ate albastre, apoi cu piele de caprioara de aia cu care isi stergea ochelarii, (asta ca sa vedeti ce bucata mica de polistiren ii ramasese) apoi o puse intr-o cutie de lem, apoi intr-o colivie, coliviei ii pusese lacat si isi lua cheia si o puse la gat in locul bucatii de polistiren. merse cu colivia in spatele casei, facu o groapa mare si ingropa colivia spunandu-si in gand :”nu o sa va mai arat in viata mea bucatica mea de polistiren, sunteti ca niste corbi in jurul unui les, vreti doar sa va infruptati.”
si nervos strutul acoperea cu pamant groapa in care pusese colivia cu lacat in care era o cutie de lemn in care se afla o piele de caprioara ce acoperea o multime de ate albastre ce acopereau la randul lor o bucata de hartie creponata de culoare portocalie, ce acoperea o alta bucata de staniol in care se afla o simpla bucata kitschoasa de polistiren…
