am visat eu noaptea trecuta un Paianjen. Acest paianjen nu era unul normal, era asa negru cu puf pe deasupra, dar un puf sclipitor ca daca il vedeai in lumina soarelui aproape te orbea, picioarele lungi negre vreo 8 la numar ii purta gratios corpul, executand parca un dans la fiecare pas. Ochii ii erau frumosi si chiar daca erau de culori diferite atrageau in panza lui multe muste, acestea fiind o sursa importanta de hrana. acest Paianjen si-a trait scurta lui viata tesand panze, insirand kilometrii de fire, facea asta nu numai pentru a-si asigura o bucata de musca ci si pentru ca ii placea.
tot in visul meu aparea parca si o Musca, era si ea neagra, cu aripi mari, mult prea mari in comparatie cu corpul ei rotund si negru. aripile ei erau cam ciudate, parca erau taiate si lipite cu banda scotch, care transparenta, care colorata, aripile ei aratau ca si cum ar fi trecut printr-un conflict. nu conta asta, important era ca inca putea zbura de colo colo. si zburand ea asa intr-o zi ateriza pe panza Paianjenului.
-ce zi minunata! soarele e sus pe cer, eu sunt libera sa zbor, ce-i drept aripile mele nu arata prea bine dar inca ma mai pot folosi de ele. nu pot sa cred ca le-am putut reface dupa ultimul incident cu paianjenul auriu. era sa mor nu alta, venea ala spre mine cu o viteza si aripa mea stanga era pe jumatate prinsa in panza lui… uf… bine ca am scapat.
isi spunea ea in mintea ei, si nici bine nu termina de gandit ca isi simti piciorul amortit.
-vai de mine, dar ce e asta? de ce a amortit? si intra in panica, incepu sa se zvarcoleasca, sa dea din aripi, si antene, din picioare si cu cat dedea mai tare cu atat amortea mai mult.
privirea patrunzatoare a Paianjenului o inmarmurii, simtea totusi vibratiile pasilor, simtea respiratia lui din ce in ce mai aproape.
-ai indraznit sa-mi tulburi linistea!!! spuse Paianjenul, pentru asta trebuie sa platesti cu viata sau cu o bucata din aripa si spunand asta Painajenul o invaluii intr-un fir alb, de jur imprejur un fir cu reflexii argintii, musca era neputincioasa, era toata amortita in fata stralucirii Paianjenului negru.
-dar eu nu am facut nimic, am aterizat aici pur intamplator!
-intamplator zici? nu exista intamplare… te vad asa mai ciudata, nu am mai vazu in viata mea o musca cu aripile atat de peticite…si uite ca totusi poti sa zbori…interesant… te voi pastra pentru mai tarziu intr-un cocon de fire, asa ca obiect de studiu.
acum Musca depindea de Paianjen…acesta era de-a dreptul intrigat de aripile ei, de modul cum erau lipite, de faptul ca mai putea zbura, revenea la dansa zilnic sa o studieze si sa-i aduca ceva de mancare. incepuse sa o admire, sa aiba incredere in ea si curand o elibera din stramta camasa de forta.
Musca se bucura de libertate, isi dezmorti aripile dar nu zbura…hotarase sa stea langa Paianjen. Cat Paianjenul era ocupat cu extinderea plaselor Musca isi petrecea timpul pe reteaua 2, ziua admira soarele si celelalte muste prizoniere iar noaptea numara minutele pana cand Paianjenul venea sa-i analizeze aripile. cateodata plictisita ea mai parasea panza, mai ateriza din joaca pe alte panze dar reusea mereu sa scape cu aripile intacte, nu de alta dar Paianjenul si-ar fi dat seama.
intr-o zi suferind de plictiseala grava Musca se hotari sa urmeze un fir al retelei, era curioasa sa vada la ce departare se afla de centru….si merse si merse si merse si merse….timp de vreo 40 de minute…chiar si pentru un paianjen cu 8 picioare asta este un drum lung, fu instantaneu impresionata de efortul zilnic al Paianjenului ce batea atata drum doar pt a o vedea.
problema era ca odata cu trecerea timpului paianjenul venea din ce in ce mai rar, drumul i se parea prea lung insa misterul aripilor il fascina inca…
-de ce mai vii la mine? intreba Musca
-pentru ca imi plac aripile tale, pentru ca vreau sa le ingrijesc uite am lucrat la un medicament ce ti le regenereaza, in curand nu va mai trebui sa porti banda de schotc si scoase din buzunar o sticluta (daca tot exista banda scotch macar si Paianjenul sa aiba o haina cu buzunare 
)
-serios? iti multumesc, o voi incerca.
si a tot incercat-o timp de 4 saptamani, benzile cadeau una dupa alta, aripile erau din ce in ce mai frumoase si zborul se facea cu viteza mai mare, medicamentul functionase. acum Musca era ca noua, Paianjenul venea din ce in ce mai rar, scopul lui era atins, aripile erau vindecate, medicamentul era un succes.
-acum de ce mai vii? intreba Musca, aripile mele sunt vindecate complet.
-vin pentru ca asa trebuie…trebuie sa verific cum evoluezi, trebuie sa-ti aduc de mancare…trebuie sa…
-afla ca nu trebuie, ma puteam ingriji si singura chiar cand aveam aripile peticite…
-dar trebuie sa te verific, am de scris o carte pe tema asta”vindecarea aripilor peticite “, trebuie, trebuie, trebuie
-trebuie? adica tu veneai la mine doar pentru a ma studia?
-ti-am spus ca da, inca de prima data cand te-am prins in plasa mea…
-eu credeam ca….
-credeai ca ce? credeai ca imi place sa vin 40 de minute doar asa sa te vad? credeai ca daca te-am lasat libera insemni ceva mai mult decat celelate zeci de muste prizoniere?
-da…. adica nu credeam dar speram….speram sa….
-sperai sa ce?
-speram sa-ti placa timpul petrecut cu mine
-dar imi place, imi place sa studiez aripi peticite…. asta fac toata ziua….tes fire, imi extind reteaua, prind noi cazuri…credeai ca esti singura musca cu aripi peticite? e drept cazul tau e special…la cate benzi lipite ai avut nu credeam ca mai ai vreo sansa
-as fi vrut sa fi venit la mine mai des
-am fost ocupat, am avut o multime de muste ce trebuiau testate, nu ma crezi? hai cu mine la centru sa-ti arat. asta chiar ca nu am mai facut-o niciodata, vei fi prima musca vindecata ce vede laboratorul
-nu pot sa vin…e prea tarziu, e noapte si mi-e frica….
-ei bine! vroiam doar sa-ti arat ce efort depun eu, in cate locuri trebuie sa alerg si cat de mult muncesc in laborator, am chiar si o canapea pe care dorm.
-as vrea sa vad dar nu pot…imi pare rau…. si Musca isi deschise aripile, straluceau in lumina stelelor, incepu sa le agite si intr-o clipa isi lua zborul…lasa o urma de praf sclipitor…Paianjenul urmarii cu privirea decolarea, era impresionat, medicamentul lui functionase, simti totsui o urma de tristete, se atasase totusi de Musca neagra…
Musca neagra in timp ce decola simtea cum gandurile ii alearga se bucura intr-un fel ca are aripi vindecate dar ii parea rau ca fusese doar un experiment.
dupa mult timp se reintalnira:
Paianjenul:- stii …in acea seara….mi-ar fi placut sa ramai
Musca Neagra: -daca mi-ai fi spus macar o data…..
the end
