A fost o data ca niciodata o stea pe bolta cereasca. Nu era ea cine stie ce luceafar sau stea polara sau o stea din oistea nu stiu carui car dar era totusi o stea care in fiecare noapte dupa lasarea intunericului stralucea.
Si asa facea ea de multi ani pana cand zari intr-o zi o fata. copila nu avea mai mult de 3 ani, era frumoasa, cu ochi negrii mari , cu mainile mici si un zambet larg. Cum se juca ea in gradina casei se uita spre cer si i se paru ca vazu o sclipire, atunci Steaua inchise ochi, incerca sa se ascunda dar fu prea tarziu, chiar daca era zi, soarele stralucea cu putere fetita o vazu, ii zambi larg si ii facuse din mana. Seara se lasa, stelele incepura sa sclipeasca, la fel facu si steaua noastra care prinzand curaj isi arunca o raza asupra obrazului fetitei. Aceasta simti caldura, deschise ochii mari, zambi incerca sa atinga lumina dar aceasta disparu. In fiecare seara senina Steaua continua sa apara si sa se joace pe obrazul fetitei, aceasta era bucuroasa, avea o noua colega de joaca dar nu intelegea de ce Steaua nu o lasa niciodata sa-i atinga lumina.
Fetita nu mai stia ce sa faca , ce sa inventeze pentru a pacali Steaua doar doar ii va putea atinge lumina o singura data, intelesese ea copila fiind ca ar trebui sa fie recunoscatoare pentru prezenta Stelei si pentru ca este o onoare pentru ea ca o Stea asa luminata sa-i fie partenrea de joaca insa isi dorea mai mult, isi dorea ca sa atinga lumina stelei. Pe zi ce trecea dorinta crestea, faptul ca Steaua disparea dar totusi aparea din nou bulversau si mai mult copila, aceasta se gandea la miile de lucruri ce pot fi facute de o Stea in timpul zilei apoi se consola cu gandul ca Steaua doarme, fiind obosita de joaca lor nocturna. Abia astepta ca noaptea sa vina pentru a se juca, fetita fiind din ce in ce mai dornica si mai curioasa incepu sa studieze comportamentul stelar si afla ca atunci cand este noapte intr-un loc in alt loc de pe aceasta planeta este zi ceea ce inseamna ca Steaua ei care defapt nu era a ei ar putea avea si elte partenere sau parteneri de joaca. Acest gand o nelinisti la inceput putin, apoi deveni si mai recunoscatoare pentru faptul ca aceasta Stea frumos stralucitoare vine la ea in fiecare seara pentru a se juca cu ea.
Fetita era linistita, nu conta pentru ea ca Steaua lumineaza alti obraji in timpul zilei, sau ca isi daruieste lumina altor fetite sau baieti, tot ce conta pentru ea era faptul ca in fiecare seara la aceeasi ora Steaua straluceste doar pt ea. Timpul a trecut, fetita a crescut, dorea sa se joace din ce in ce mai rar cu Steaua, Steaua era ocupata cu noua ploaie de meteoriti si uite asa dupa o lunga perioada se regasesc. Intr-o seara Steaua ii bate la geam, ii alinta obrazul, Fetita ii zambeste larg si incearca sa atinga lumina Stelei, aceasta se sperie si dadu sa fuga.
-Draga mea Stea, vreau doar sa-ti ating lumina , adica nu doar, vreau sa-ti ating lumina, sa o rup si sa o bag in borcan, vreau ca lumina ta sa-mi apartina, si daca stau mai bine sa ma gandesc as vrea sa te bag pe tine cu tot cu lumina in borcan si sa te am doar pentru mine.
Steaua in tot acest timp nu spunea nimic, tacea si statea impietrita, poate de frica, poate de uimire, poate in sinea ei radea dar fetita continua sa-i spuna
-Stiu ca mai luminezi si alte case, si stiu ca a te inchide in borcan si a te tine pentru mine ar fi un gest egoist, cerul ar fi mai intunecat fara sclipirea ta, din acest motiv te las libera, voi adormi mereu cu gandul la lumina ta dar nu o voi mai dori niciodata pentru mine. Daca tu vei vrea sa mai cobori in casa mea, sa-mi atingi obrazul si sa luminezi vei fi mereu binevenita dar eu nu te voi mai chema sau tine pentru mine.
the end
